Sfinții Mucenici Teodul și Agatopod sunt pomeniți în calendarul creștin ortodox în ziua de 5 aprilie
Sărbătoare religioasă 5 aprilie. Mari sfinți sunt pomeniți astăzi în calendarul ortodox.
Sfinții Mucenici Teodul și Agatopod sunt pomeniți în calendarul creștin ortodox în ziua de 5 aprilie.
Sfinții Teodul și Agatopod au trăit în vremea împăraților Dioclețian (284-305) și Maximian (286-305).
Agatopod era diacon în Biserica din Tesalonic, iar Teodul avea slujba de citeț: "Agatopod era cu rânduiala diacon, bătrân de ani și foarte înțelept, împodobit cu căruntețe, iar Teodul era citeț, tânăr și frumos la față, fiind în anii tinereții și viețuind în curăție și fără de prihană, fiu al unor cinstiți părinți creștini, care avea frați după trup, pe Capiton, Mitrodor și Filostorghie, toți desăvârșiți dreptcredincioși către Dumnezeu". (Viețile Sfinților)
În timpul persecuțiilor împotriva creștinilor cei doi clerici au fost prinși și aduși la judecată înaintea guvernatorului cetății, Faustin. Nu și-au lepădat credința nici în urma amenințărilor nici a cuvintelor amăgitoare și au fost aruncați în temniță la un loc cu răufăcătorii.
Din închisoare au fost scoși de mai multe ori la judecată de autorități, timp în care și-au mărturisit cu tărie credința.
La a treia cercetare, sfinții n-au mai răspuns nimic, decât: "Suntem creștini și anume pentru numele lui Hristos, toate voim a le pătimi".
"Atunci ighemonul, cu fața mâhnită, a hotărât asupra lor munci de moarte: 'Teodul și Agatopod, care n-au voit să aducă jertfă idolilor, să se arunce în mare!' Și, luându-i ostașii, i-au dus la mare și, legându-le mâinile înapoi și pietre grele la grumaji, i-au pus în corabie. Într-acel ceas s-a adunat o mulțime de prieteni, de vecini și necunoscuți, dintre care unii se tânguiau pentru un sfârșit ca acela, iar alții cu laude fericeau pe vitejii ostași ai lui Hristos, că au sfărâmat capul vrăjmașului și mor cu osârdie pentru dreapta credință". (Viețile Sfinților)
Și, luându-i ostașii, i-au dus la mare, dar mai marelui cetății i s-a făcut milă de ei și a trimis în urma lor un bărbat vestit, Fulvie, "sfătuindu-i ca numai tămâie să aducă idolilor și vor scăpa de la moarte, iar ei nu încetau a chema pe Iisus Hristos și de idolii cei necurați lepădându-se". (Viețile Sfinților)
După multă sfătuire și îndemnare, pentru că acești doi sfinți bărbați nu se plecau la sfatul celor puternici ai timpului, au început mai întâi pe Sfântul Agatopod a-l arunca în mare. Iar el, căutând la cer, a strigat cu glas mare: "Cu acest al doilea botez se spală toate greșalele noastre și mergem la Iisus Hristos curați!" Zicând sfântul așa, l-au aruncat în mare, iar după dânsul și pe Sfântul Teodul.
Sfinții mucenici Teodul și Agatopod și-au sfârșit nevoința, fiind aruncați în mare cu pietre grele legate de grumaz. Iar marea, primind trupurile sfinților, în același ceas le-a scos cu valurile la uscat, dezlegate de legături și de pietre, fiind foarte luminate. (sursa: vol. "Viețile Sfinților").
