Sărbătoare 4 mai - Zi mare pentru credincioși

Sărbătoare importantă în data de 4 mai în România.

Sfânta Muceniță Pelaghia este pomenită în calendarul creștin ortodox în ziua de 4 mai.

A trăit în timpul împăratului roman Dioclețian (284-305), în Tars, cetatea Ciliciei.

"În acea cetate era o fecioară cu numele Pelaghia, de neam bun și bogat, minunată la frumusețe, înțeleaptă și plină de frica lui Dumnezeu. Auzind ea de la creștini despre Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, s-a aprins de dragostea Lui, crezând într-Însul, și și-a pus în minte să nu se însoțească cu nimeni din oamenii pământești cei muritori și stricăcioși, ci să se facă mireasa Mirelui Celui ceresc, Care este fără de moarte și nestricăcios, dorind foarte mult Sfântul Botez". (Viețile Sfinților)

A mers în taină la episcopul locului, Clinon, care din cauza persecuțiilor dezlănțuite de împărat împotriva creștinilor se ascundea prin munți și prin pustietăți. A fost botezată de sfântul ierarh în chip minunat și s-a făgăduit lui Hristos spre slujire curată.

Sfânta Pelaghia era deosebit de frumoasă, o frumusețe care nu mai putea fi văzută la nicio femeie din jurul împăratului, iar fiul împăratului o voia de soție.

Întorcându-se acasă, Sfânta Pelaghia i-a spus mamei sale de schimbarea felului său de viață, iar aceasta l-a înștiințat pe cel care trebuia să îi fie soț, spunând "Iată, logodnica ta s-a însoțit cu Dumnezeul cel ceresc!". (Viețile Sfinților)

Acesta cuprins de disperare, căci știa că nu mai este nicio nădejde de întoarcere a fecioarei, s-a sinucis.

Toată această întâmplare a speriat-o pe mama Sfintei Mucenițe, gândindu-se că împăratul o să se răzbune pe toată casa și pe tot neamul tinerei creștine. Astfel a dus-o pe Sfânta Pelaghia în fața împăratului, acuzând-o și susținând că ea și numai ea este vinovată și trebuie pedepsită.

Sfânta Pelaghia a fost judecată și a rămas neclintită în credință. Pentru aceasta a fost ucisă, căci pentru ea a fost încins un cuptor de aramă, în care sfânta muceniță a intrat singură, după ce s-a însemnat cu sfânta cruce, dându-și sufletul în mâinile lui Dumnezeu.

* Sfânta Monica, mama Fericitului Augustin, este ocrotitoarea soțiilor și a mamelor ale căror soți sau copii trăiesc departe de Dumnezeu.

S-a născut în anul 322, în Tagaste, Africa de Nord, într-o familie creștină. A fost căsătorită cu un demnitar păgân, Patricius, și au avut împreună trei copii: Augustin, Navigius și Perpetua.

Pentru rugăciunile soției sale, Sfânta Monica, Patricius a primit în cele din urmă botezul creștin.

Când a murit tatăl său, Augustin avea 16 ani și încă de mic s-a dovedit a fi încăpățânat și neascultător, iar pentru mama sa un motiv de nesfârșite lacrimi și permanentă rugăciune pentru îndreptarea sa.

Fiu al atâtor lacrimi, Fericitul Augustin, în anul 387, în ajunul Paștilor, s-a botezat.

Nu mult după acest botez, la vârsta de 56 de ani, Sfânta Monica a trecut la cele veșnice. A fost înmormântată în Ostia, în sud-vestul Romei. (surse: vol. "Viețile Sfinților"; www.crestinortodox.ro)