Zi importantă în calendarul ortodox în data de 7 martie. Sfântul Sfințit Mucenic Efrem este pomenit în calendarul creștin ortodox în ziua de 7 martie.
A fost al doilea episcop cunoscut al Eparhiei Tomisului, care a ocupat un timp scaunul de păstor al Daciei Pontice, după atestarea sinaxarelor grecești și latine (secolul IV).
S-a născut în sudul Dunării, părinții săi erau creștini și l-au crescut în această credință. Mergând să se închine la Sfintele Locuri, a rămas acolo și a fost făcut preot și slujitor la una dintre biserici. Atunci, în Imperiul Roman se slujea în limbile greacă, latină, siriană, și tracă (besă).
A ajuns apoi ucenic al patriarhului Hermon al Ierusalimului (300-314) și a fost pregătit din tinerețe să propovăduiască Evanghelia lui Hristos la popoarele "barbare" de la Gurile Dunării și din jurul Pontului Euxin (Mării Negre). La începutul secolului IV a fost trimis de patriarhul Hermon să păstorească pe credincioșii daco-romani din Episcopia Tomisului, convertind la creștinism numeroși daci, romani, goți și sciți și răscumpărând de la moarte mulți sclavi, pe care apoi îi creștina.
În acel timp erau martirizați pentru credința în Hristos zeci de creștini daco-romani, sciți, besi, traci, greci și capadocieni exilați în Dacia Pontica, ale căror sfinte moaște episcopul Efrem le răscumpăra, le îngropa, înălța biserici de lemn sau de piatră peste ele și rânduia preoți să slujească noaptea Sfânta Liturghie.
În marea persecuție a împăratului roman Dioclețian din anii 304-305, episcopul Efrem a fost prins, întemnițat și chinuit cumplit la Herson (Crimeea), pentru a se lepăda de adevăratul Dumnezeu și a se închina idolilor. Mărturisind că este gata să-și dea viața pentru Iisus Hristos, Mântuitorul lumii, i s-a tăiat capul în ziua de 7 martie, în anul 304. (surse: "Patericul românesc", Arhimandrit Ioanichie Bălan, Ed. Sihăstria; vol. "Viețile Sfinților")
