Sărbătoare 24 februarie - Cruce cu negru în calendarul ortodox - Zi foarte importantă pentru credincioși

Sărbătoare mare în data de 24 februarie pentru ortodocșii din România.

Întâia și a doua aflare a Capului Sfântului Proroc Ioan Botezătorul este sărbătorită de Biserică la 24 februarie.

Viața pe pământ a Sfântului Ioan Botezătorul a fost îngerească și mai presus de om, spune arhimandritul Cleopa Ilie, căci înaintea venirii pe pământ a Fiului lui Dumnezeu, Iisus Hristos, "mai înainte de lumină a răsărit luceafărul cel înaintemergător, dumnezeiescul și marele Proroc Ioan Botezătorul" ("Predici la praznice împărătești și la sfinții de peste an", arhim. Cleopa Ilie).

Sfântul Proroc Ioan Botezătorul și Înaintemergătorul Domnului a propovăduit în pustia Iordanului rugăciunea și postul, pocăința sinceră și mărturisirea păcatelor. "Și erau botezați de către el în râul Iordan, mărturisindu-și păcatele mulțimi de iudei" (Matei 3;6).

Când Sfântul Proroc Ioan propovăduia pocăința, Galileea era condusă de Irod Antipa, care era căsătorit cu fiica emirului Arabiei și, îndepărtând-o pe aceasta, s-a căsătorit cu soția fratelui său Filip, Irodiada. Legătura se pare că dura încă de când fratele său, Filip, era în viață, făcându-se Irod "ca un răpitor desfrânat și amestecător de sânge". (Viețile Sfinților)

Irod Antipa era mustrat de Sfântul Proroc Ioan pentru relația pe care o avea cu soția fratelui său Filip, Irodiada, zicându-i: "Nu-ți este îngăduit să ții pe femeia fratelui tău" (Marcu 6, 18). Pentru certarea publică a regelui, Sfântul Ioan a fost întemnițat în cetatea Sevastia, din Samaria.

Când Irod și-a serbat ziua dând un ospăț demnitarilor săi, fiica Irodiadei din prima căsătorie a intrat și a dansat în fața oaspeților și a lui Irod, care atâta s-a tulburat, încât i-a spus acesteia: "Cere de la mine orice vei voi și îți voi da. Și s-a jurat ei: Orice vei cere de la mine îți voi da, până la jumătate din regatul meu" (Marcu, 6, 22-23).

După ce s-a sfătuit cu mama ei, aceasta a cerut capul Sfântului Ioan Botezătorul. Regele s-a întristat, dar din pricina jurământului și pentru cei ce ședeau împreună cu el la masă a poruncit să fie tăiat capul Sfântului Ioan.

"Ar fi putut prea bine să-i explice fetei: ți-am făgăduit până la jumătatea din regatul meu, dar omul acesta prețuiește mai mult decât jumătate din regatul meu, astfel, încât nu ți-l pot da; cere-mi altceva. Dar nu l-a purtat mintea către acest răspuns drept, ci ca netotul a împlinit sălbatica sfruntată cerere", spune părintele Nicolae Steinhardt. ("Dăruind vei dobândi", Nicolae Steinhardt - Monahul Nicolae Delarohia)

La ordinul regelui, soldații au năvălit în beciurile palatului și i-au tăiat capul Sfântului Ioan pe când acesta se ruga. Trupul său a fost luat în taină de ucenici și îngropat, însă capul l-a îngropat Irodiada, în curtea sa, în pământ adânc, la un loc ascuns și necinstit.

Despre fapta Irodiadei știa numai soția lui Huza, economul lui Irod, cu numele Ioana. Și, având multă durere pentru uciderea nevinovată a Sfântului Marelui Proroc Ioan, l-a luat de acolo noaptea, în taină, și, punându-l într-un vas de lut, l-a îngropat în muntele Eleonul, la Ierusalim. Aceasta e socotită cea dintâi aflare a sfântului cap.

În acest loc a stat până în vremea Sfinților Mari Împărați Constantin și mama sa Elena, când, prin doi monahi, cinstitul cap a ajuns la Emesa, în Siria, la un olar. De aici a trecut de la unul la altul, prin multe mâini, fiind lăsat de olar într-un vas cu apă care era pus într-un sicriu.

Trecând mulți ani, a fost descoperit la Emesa, îngropat într-o peșteră locuită de monahi, în jurul căreia se ridicase o mănăstire.

Capul Sfântului Proroc Ioan a fost găsit de arhimandritul acelei mănăstiri, Marcel, care l-a înștiințat de aceasta pe episcopul locului, Uranie. După dezgropare a fost așezat în sfântul altar al bisericii din cetate. Aceasta este cea de-a doua aflare a cinstitului cap al Botezătorului.

După mulți ani, cinstitul cap a fost dus în Constantinopol, iar pe vremea luptei împotriva Sfintelor icoane, a fost ascuns la Comane, la hotarul imperiului cu Armenia și îngropat acolo. De aici a fost adus, din nou, în Constantinopol, pe vremea împăratului Mihail, de către Sfântul Ignatie, patriarhul din Constantinopol (860). Aceasta este cea de-a treia și cea din urmă aflare a cinstitului cap.