Platforma industrială de la Cugir a ajuns doar umbra a ceea ce era înainte de 1989
Fostul director povestește că industria de armament de la Cugir a avut șansa ca în primii ani de după Revoluție să producă sub licența unei companii americane care producea la vremea respectivă cuțite și bidoane. „Dacă ar fi făcut această afacere, Uzina de la Cugir ar fi făcut câteva milioane de dolari”, spune Jittu. În țară, însă, interesele personale primau peste cele generale.
„România plătise 1,25 milioane de dolari pentru preluarea activității a două fabrici din State. Americanii au livrat materia primă finită la Cugir, care urma să fie asamblată și vândută. Mi s-a atras atenția, pe parcurs, că «sunt singur». Trendul era ca să se profite cât mai mult, individual. Astfel, au fost vândute la negru seturile de cuțite pe piața românească și pe piața Iugoslaviei.
Eram informat de către oamenii care le produceau că, în fiecare zi, erau sunați să trimită fără factură aceste cutii cu cuțite. Au dispărut, nu au fost contabilizate, pentru că au fost date fără factură”, a precizat Alexandru Jittu, inginer.
Fostul director a mai povestit că vânzarea masivă pe sub mână de la Cugir se practica și la alte produse, cum ar fi mașini de spălat.
„Dup-amiaza era coadă la vagoanele care plecau cu mașini de spălat în țară. Erau directorii X, Y, Z. Directorul x spunea: «Vagonul ăsta e al meu, pleacă la București.» Directorul Y spunea: «Vagonul ăsta e al meu, pleacă la Cluj»”, a mai afirmat Alexandru Jittu.
Problemele nu se opresc aici. Condițiile mizere de lucru și salariile prea mici i-au determinat pe angajații fabricilor de armament de la Cugir să iasă în stradă. După mai bine de zece zile de grevă, Ministrul Economiei, Florin Spătaru a fost înduplecat de sindicaliști, așa că le-a promis angajaților majorări salariale. Sumele pe care ar urma să le primească aceștia ar ajunge însă la maximum 500 de lei.
