România are printre cele mai puține mamografe din UE. Doar 1,1 unități la 100.000 de locuitori

România se numără printre țările Uniunii Europene cu cea mai redusă disponibilitate a aparatelor de mamografie. Potrivit celor mai recente date Eurostat, țara noastră avea în 2024 doar 1,1 unități de mamografie la 100.000 de locuitori, una dintre cele mai mici valori raportate la nivelul UE.

Datele au fost publicate de Eurostat în contextul Lunii de Conștientizare a Cancerului de Sân și evidențiază diferențele importante dintre statele membre în ceea ce privește accesul la infrastructura medicală necesară pentru depistarea cancerului de sân.

România, printre țările UE cu cele mai puține aparate de mamografie

În 2024, România avea 1,1 unități de mamografie la 100.000 de locuitori. Aceeași valoare a fost raportată pentru Polonia, Cehia și Suedia, acestea fiind printre statele cu cele mai scăzute valori din Uniunea Europeană pentru care Eurostat dispune de date.

La polul opus se află Grecia, cu 7,6 unități de mamografie la 100.000 de locuitori, urmată de Cipru, cu 6,9 unități. Italia avea 3,7 unități la 100.000 de locuitori.

Datele arată astfel o diferență semnificativă între România și statele UE cu cea mai mare disponibilitate a aparatelor de mamografie.

România nu are un program național de screening pentru cancerul de sân

Situația infrastructurii medicale este cu atât mai relevantă în contextul screeningului pentru cancerul de sân.

Potrivit Eurostat, România și Bulgaria nu au un program național de screening pentru cancerul de sân, motiv pentru care România nu figurează cu un procent comparabil privind participarea la screening în datele administrative analizate.

Un program organizat de screening permite monitorizarea participării populației eligibile și evaluarea accesului la investigațiile necesare pentru depistarea precoce a bolii.

Care sunt țările europene cu cele mai multe mamografe

Diferențele dintre statele membre sunt considerabile.

În 2024, Grecia avea cea mai mare disponibilitate a unităților de mamografie, cu 7,6 aparate la 100.000 de locuitori. Pe următoarele poziții se aflau Cipru, cu 6,9 unități, și Italia, cu 3,7 unități.

Eurostat arată că disponibilitatea echipamentelor de mamografie diferă semnificativ între statele membre, iar indicatorul trebuie analizat împreună cu organizarea și accesul efectiv la programele de screening.

Cum stă România la screeningul pentru cancerul de sân

În statele UE pentru care există date comparabile privind screeningul, diferențele sunt de asemenea importante.

În 2024, cele mai ridicate rate ale femeilor cu vârste între 50 și 69 de ani care au efectuat o mamografie în ultimii doi ani au fost raportate în Danemarca, cu 82,1%, Suedia, cu 82%, și Finlanda, cu 81,6%. La polul opus s-au aflat Ungaria, cu 27,2%, și Cipru, cu 29,2%.

România nu este inclusă în această comparație, deoarece lipsa unui program național de screening nu permite calcularea aceluiași indicator pe baza datelor administrative ale unui astfel de program.

De ce sunt importante mamografiile pentru depistarea cancerului de sân

Mamografia este principala investigație utilizată în programele organizate de screening pentru depistarea cancerului de sân. Studiile europene arată că există diferențe importante între țări atât în ceea ce privește existența și organizarea programelor de screening, cât și în privința utilizării mamografiei.

Datele privind numărul de aparate de mamografie nu oferă, singure, o imagine completă asupra accesului la serviciile medicale. Disponibilitatea echipamentelor trebuie analizată împreună cu distribuția lor geografică, capacitatea sistemului medical, programele de screening și accesul populației la investigații.

România, în partea de jos a clasamentului european privind disponibilitatea mamografelor

Cu 1,1 unități de mamografie la 100.000 de locuitori, România se află în grupul statelor UE cu cea mai redusă disponibilitate a acestor echipamente, potrivit datelor Eurostat pentru 2024. În același timp, lipsa unui program național de screening pentru cancerul de sân face dificilă compararea directă a României cu țările care au programe organizate la nivel național.