Un cimitir mozaic vechi de aproape 200 de ani din localitatea Vâlcele a fost furat piatră cu piatră de romii din localitățile învecinate, chiar de sub nasul autorităților locale, fără ca cineva să ia vreo măsură.
În ultimii ani, hoții au luat monumentele funerare și le-au folosit fie la fundațiile caselor pe care le-au construit, fie le-au vândut pe bani mărunți, iar autoritățile nu au făcut nimic pentru a stopa acest fenomen, astfel că dintr-un total de 36 de pietre funerare câte existau în cimitir, a mai rămas în picioare doar una – cea a Rozei Goldstein, fiica unei familii înstărite de evrei.
Karda Zoltan, unul dintre istoricii care au documentat viața și istoria evreilor din județul Covasna, spune că cea mai clară dovadă că antisemitismul încă există și îmbracă forme „legale” este aprobarea tacită a distrugerii acestor bunuri culturale.
„Au fost în total mai mult de 36 de morminte, iar separat era și o altă parcelă de cimitir mozaic care cuprindea doar familia Goldstein. Problema este că s-a furat tot cimitirul de acolo, inclusiv gardul, pentru că era împrejmuit cu sârmă ghimpată. S-a furat tot cimitirul inclusiv acele pietre funerare care erau de valoare, erau din marmură și din alte tipuri de plăci. Nimeni nu a făcut nimic, nicio autoritate a statului, și aici se observă antisemitismul în sine, prin nepăsarea instituțiilor statului. Un cimitir trebuie păstrat indiferent că zac acolo români, maghiari, evrei, romi sau sași”, ne-a spus Karda Zoltan.
Au săpat în morminte…
Acesta spune că în 2002 în cimitir încă mai puteau fi găsite 5-6 pietre funerare. Între timp, acolo au rămas doar copaci, frunze și câteva gropi, săpate din loc în loc, dovadă că hoții nu s-au mulțumit doar cu pietrele funerare, ci au vrut să dezgroape mormintele în încercarea de a găsi bijuterii sau alte obiecte de valoare.
Istoricul spune că în România nu există legi care să protejeze monumentele istorice evreiești, iar multe dintre cimitirele mozaice din țară, vechi de câteva sute de ani, nu figurează nici măcar pe lista Patrimoniului Cultural Național, deși unele construcții recente ale altor culte religioase figurează ca „monumente istorice”.
„Parcela mare a cimitirului a fost distrusă total, sunt și niște gropi, se vede că cineva a săpat, a căutat ceva. Este o prostie, contrar acestor idei, evreii își înmormântau morții fără podoabe, doar înveliți într-un giulgiu. În niciun mormânt de evreu nu se găsesc bijuterii, aur și așa mai departe, nici măcar verigheta nu o pun în mormânt. (…) Șeful de post de la Araci este prea tânăr, a fost plasat acum un an și jumătate. Cel dinaintea lui a ieșit demult la pensie. (…) Nu există un inventar al cimitirelor evreiești. Nu se regăsește nici cimitirul evreiesc din Sfântu Gheorghe, din strada Borviz, dar altele sunt trecute. Avem inclusiv biserici construite acum 30 de ani, și sunt și așa-zise monumente arhitecturale, biserici care au fost construite acum 20 de ani. De exemplu, Biserica Reformată din centrul orașului Sfântu Gheorghe și o biserică ortodoxă din Întorsura Buzăului… Aceste cimitire cuprind niște morminte extraordinar de valoroase, sunt bijuterii arhitecturale, morminte ale unor oameni înstăriți care au făcut ceva pentru țara, județul și localitatea respectivă, iar memoria lor nu este respectată. Problema e că dacă eu depun reclamație pentru profanare de morminte mai degrabă eu sunt cel care umblă la poliție de 15 ori”, a mai spus Karda Zoltan.
Viceprimarul spune că nu au fost furate, au căzut și au fost îngropate în pământ
Viceprimarul comunei Vâlcele, Nicolaie Cucu, susține că nu poate fi vorba despre furturi, și că cel mai probabil, fiind atât de vechi, pietrele funerare respective au căzut și au fost îngropate cu timpul în pământ. Istoricul îl contrazice, însă spune că afirmația viceprimarului nu este făcută cu rea intenție sau pentru a acoperi vreo ilegalitate.
„Nu este adevărat că au căzut și au fost îngropate. Domnul Cucu este un om extraordinar și îl respect tare mult. Este un om tolerant, civilizat, un bun gospodar, dar din păcate nici dânsul nu știe ce s-a întâmplat cu acel cimitir. Nimeni nu se interesează de soarta acestui cimitir și de memoria acestei comunități care a existat acolo. El nu are niciun interes ca acest loc să dispară, dar din păcate nici dânsul nu are puterea și atribuția să facă ceva pentru un cimitir pentru care nu există o legislație ca lumea care să-l protejeze. Din păcate, dacă un cimitir nu este pe inventarul național al bunurilor de patrimoniu, nu este protejat, se poate fura de acolo, poate fi distrus. Viitorul copiilor noștri va avea de suferit pentru că peste 20 de ani nu vom avea ce să le mai arătăm”, a mai explicat istoricul.
O stațiune ajunsă ruină
Cândva una dintre cele mai importante stațiuni balneare din țară, cu ape minerale și baze de tratament, Vâlcele a ajuns astăzi o adevărată ruină.
La dezvoltarea stațiunii au contribuit foarte mult familiile evreieşti. Familia Goldstein, una dintre cele mai înstărite și respectate la vremea respectivă, îmbutelia și furniza apă minerală din Vâlcele chiar și pentru Palatul Regal din Viena, însă cei mai mulți evrei erau comercianți, spune Karda Zoltan.
„Erau familii înstărite care la vremea respectivă au contribuit la construirea localității Vâlcele. Acele familii au făcut din localitate o stațiune de renume mondial. Indiferent că în perioada dictaturii regale se făceau tabere neonaziste, Garda de Fier, Arhanghelii lui Mihai (organizație paramilitară teroristă cu caracter mistic-religios, antisemit și antimasonic – n.r.) acolo în zona Vâlcele, și mai izgoneau familii, spărgeau geamuri, le dădeau foc la case, sau că au fost deportați de unguri, de echipa lui Adolf Eichmann la Auschwitz, acești oameni au făcut ceva pentru locul ăsta. Acum… n-a mai rămas nimic”, ne-a explicat Karda Zoltan.
Primul mormânt înregistrat în cimitirul mozaic din Vâlcele datează din anul 1830, aparținând unei anume familii Goldberg, din zona Cernăuți, dar primele comunități evreiești s-au stabilit în localitățile Târgu Secuiesc, Oituz și Boroșneu Mare. Situația din Vâlcele se repetă și în aceste zone, de la an la an fiind furate sau distruse și ultimele urme ale unei civilizații care cândva și-a pus serios amprenta în dezvoltarea comunităților în care a trăit.
Un alt cimitir mozaic din Boroșneu Mare, care datează din 1810 a fost aproape în totalitate furat și riscă să dispară complet. Doar 3 morminte au rămas neatinse.
O Hotărâre de Consiliu Județean ar putea rezolva problema
Soluția, spune istoricul, este la Consiliul Județean Covasna, singura instituție care ar putea salva ce a mai rămas din aceste cimitire. Karda Zoltan spune că dacă aceste cimitire ar fi trecute în Patrimonul Cultural, memoria celor înmormântați ar rămâne vie, iar cei care le distrug ar putea fi pedepsiți.
„Singura soluție viabilă, în ceea ce privește patrimoniul cultural evreiesc, este inventarierea acestor bunuri. În prima fază, trebuie realizat un inventar cultural al cimitirelor, al caselor construite de evrei, al valorilor patrimoniale care aparțin de evreime, indiferent că erau vorbitori de limba română sau maghiară, și apoi făcută o Hotărâre de Consiliu Județean, pus pe inventarul cultural al județului Covasna și trimis la Ministerul Culturii. Un mormânt de marmură de Carrara din 1830 are o valoare patrimonială, așa zic eu. Poate pentru persoana care fură și îl vinde pentru 150 de lei nu este o valoare culturală, dar pentru mine da. Dacă punem pe inventarul cultural al județului o biserică ortodoxă sau reformată care datează din 1890, atunci consider că ar trebui să figureze acolo și acele cimitire și morminte sau parcele de cimitir mozaic care cuprind plăci funerare deosebit de valoroase (…) Ar trebui alertată toată România, Ambasada Israelului, Yad Vashem-ul (Memorialului Victimelor Holocaustului – n.r.), penru că doar acea persoană moare care este uitată”, a mai spus istoricul.
Contactat telefonic, vicepreședintele Consiliului Județean Covasna, Henning László, ne-a explicat că o situație similară a fost în urmă cu ceva timp și la cimitirul evreiesc din Târgu Secuiesc, acolo unde Consiliul Județean, cu sprijinul autorităților locale, a găsit soluții pentru rezolvarea problemelor. Acesta spune că pentru a putea fi luate măsurile legale în privința acestor cimitire, în primul rând trebuie depus un memoriu la Consiliul Județean.
„Trebuie să vedem care e situația cu partea juridică, deci dacă avem sau nu acest drept, chiar și pentru un recensământ al acestor cimitire. Pentru morminte, în general, nu cred că avem dreptul. Putem face pentru morminte ale ostașilor, dar în general, 99%, nu avem acest drept pentru că cimitirele sunt, teoretic, în proprietatea bisericii, sau private, deci noi ca și Consiliu Județean nu avem dreptul. (…) Dacă apare o solicitare în acest sens, vedem care sunt pașii de urmat din punct de vedere juridic, și dacă avem o competență în acest sens atunci evident că vom lua măsurile necesare. (…) Ar trebui ca cineva să facă o sesizare, un memoriu, să știm: aici a fost, asta a fost, iar noi putem face o procedură, putem să mergem la Direcția Juridică și chiar și mai departe, să vedem ce putem face. Trebuie să rezolvăm aceste lucruri, dar să găsim o soluție legală, altfel nici nu știm unde să ne ducem”, ne-a explicat vicepreședintele Consiliului Județean Covasna.
În 1941, în Vâlcele mai trăiau doar 43 de evrei. 34 dintre aceștia au fost deportați în lagăre naziste, iar după 1947 cele 7 familii care au supraviețuit au emigrat în Israel. Ultimul evreu a părăsit localitatea în 1983, iar în prezent nu există date despre urmașii acestor familii.
