În clipa când românul obişnuit merge la cumpărături şi are de gând să îşi ia un peşte, primul lucru care îi vine în minte e peștele pangasius. E ieftin, nu are oase şi nici nu prea are gust şi miros pregnant. Şi, totuşi, dacă ai şti de unde provine acest peşte, te-ai mai încumeta să îl consumi, chiar dacă e aşa de ieftin?
O scurtă documentare privind această specie hibrid de peşte ne arată că provine din apele Vietnamului, mai exact din râul Mekong, pare-se cel mai poluat din cauza numeroaselor fabrici din apropierea acestuia, ale căror deşeuri ajung frecvent în apă. De fapt, pangasiusul nu a fost lăsat de mama-natură în aceste ape, ci a fost creat special pentru a supravieţui şi a face treburi „murdare”. Mai precis, Pangasiusul este o găselniţă a cercetătorilor chinezi, o încrucişare între mai multe specii de peşte, care are o toleranţă extrem de crescută la toxinele prezente în apa cu pricina şi, mai mult, se hrăneşte cu acestea, în aşa fel încât curăţă apa de toate relele.
Cu toate acestea, autorităţile nici nu infirmă, nici nu confirmă aceste acuzaţii la adresa peştelui insalubru. Rămâne la latitudinea noastră, a consumatorilor, să decidem ce e sau nu adevărat şi ce punem în coşul de cumpărături data viitoare când mergem la supermarket. Mai mult decât atât, există zvonuri conform cărora cererea de Pangasius a devenit atât de mare încât s-a apelat la injectarea cu hormoni proveniţi din urină deshidratată, pentru că în urma acestui proces s-a constatat că peştii cresc mai repede şi au carnea mai pufoasă.
