Legislația română impune condiții stricte și restricții pentru obținerea permisului de conducere, inclusiv standarde riguroase referitoare la sănătatea fizică și mentală a șoferilor potențiali.
Obținerea permisului de conducere este strict reglementată de legislația română, care impune o serie de condiții și restricții pentru a asigura siguranța rutieră. Cei de la capital.ro scriu despre categoriile de persoane cărora, potrivit The Legal Badger, legislația le interzice să obțină permis de conducere. Vârsta are un rol esențial în determinarea eligibilității pentru obținerea permisului de conducere. Legislația românească prevede vârste minime specifice pentru diverse categorii de vehicule, având în vedere gradul de responsabilitate și complexitatea asociate cu conducerea acestora.
Pentru categoriile AM, A1 și B1, vârsta minimă este de 16 ani. Aceste categorii includ mopede, motociclete ușoare și cvadricicluri, fiind considerate potrivite pentru tineri datorită puterii lor limitate și a complexității reduse în utilizare. La 18 ani, o persoană devine eligibilă pentru categoriile A2, B, BE, C1, C1E, Tr și Tr1. Această grupă cuprinde autoturisme, motociclete de putere medie și anumite vehicule utilitare ușoare.
Vârsta de 18 ani este considerată un prag în care majoritatea tinerilor au dobândit maturitatea și responsabilitatea necesare pentru a conduce aceste tipuri de vehicule. Pentru motocicletele puternice din categoria A, legislația prevede două opțiuni: obținerea permisului la 20 de ani, cu condiția de a avea o experiență prealabilă de 2 ani în categoria A2, sau direct la 24 de ani. Această abordare graduală asigură că șoferii de motociclete puternice au acumulat experiența necesară pentru a manipula în siguranță aceste vehicule cu performanțe ridicate.
Categoriile C, CE, D1 și D1E, care includ camioane și autobuze mai mici, precum și triciclurile cu motor din categoria A, necesită o vârstă minimă de 21 de ani. Această cerință reflectă responsabilitatea suplimentară asociată cu conducerea vehiculelor de mare tonaj și transportul de persoane. În cele din urmă, pentru categoriile D, DE, Tb și Tv, care cuprind autobuze mari și troleibuze, vârsta minimă este stabilită la 24 de ani.
Aceste limite de vârstă nu sunt arbitrare, ci sunt stabilite pe baza studiilor și analizelor care iau în considerare dezvoltarea cognitivă, maturitatea emoțională și capacitatea de a evalua riscurile, toate fiind esențiale pentru conducerea în siguranță a vehiculelor.
Starea de sănătate a solicitanților reprezintă un factor esențial în procesul de obținere a permisului de conducere. Normele minime referitoare la aptitudinile fizice și mentale necesare pentru a conduce un autovehicul identifică o serie de afecțiuni care pot împiedica obținerea permisului. Aceste reglementări sunt menite să asigure că toți conducătorii auto dispun de capacitatea fizică și mentală necesară pentru a opera vehicule în condiții de siguranță.
În domeniul oftalmologic, cerințele sunt extrem de riguroase, având în vedere importanța vederii pentru conducerea în siguranță a unui vehicul. Persoanele care nu îndeplinesc standardele minime de acuitate vizuală nu pot obține permisul de conducere. Pentru grupa 1 de permise (care include majoritatea vehiculelor personale), este necesară o acuitate vizuală binoculară de cel puțin 0,5, cu sau fără corecție.
În schimb, pentru grupa 2 (care include vehicule comerciale și de transport persoane), standardele sunt mai stricte, cerând o acuitate de cel puțin 0,8 la ochiul cel mai bun și 0,1 la celălalt ochi. Câmpul vizual este, de asemenea, esențial. Pentru grupa 1, este necesar un câmp vizual orizontal de minimum 120 de grade, cu o extensie de cel puțin 50 de grade lateral și 20 de grade vertical.
Grupa 2 impune un câmp vizual și mai extins: 160 de grade orizontal, cu o extensie de cel puțin 70 de grade lateral și 30 de grade vertical. Diplopia (vederea dublă) necontrolată constituie un motiv de descalificare pentru ambele grupe, la fel ca și deficiențele semnificative în percepția contrastelor sau în vederea pe timp de noapte.
Deși mai puțin critice decât problemele de vedere, afecțiunile auditive severe pot reprezenta un obstacol în obținerea permisului de conducere, în special pentru categoriile care implică vehicule de mare tonaj sau transport de persoane (grupa 2). Pentru aceste categorii, standardele stipulează că media pragurilor auditive pentru frecvențele de 500, 1.000, 2.000 și 4.000 Hz trebuie să fie mai mică de 40 dB pentru fiecare ureche, cu sau fără corecție protetică.
Persoanele cu handicap locomotor sever, care fac conducerea unui autovehicul periculoasă, nu pot obține permisul de conducere. Totuși, legislația permite adaptarea vehiculelor pentru persoanele cu handicap fizic mai ușor, astfel încât acestea să poată conduce în siguranță. Aceste situații sunt evaluate individual, iar permisele pot fi eliberate cu restricții specifice.
Bolile cardiovasculare sunt evaluate cu o atenție deosebită datorită riscului de incapacitate subită în timpul conducerii. Afecțiuni precum aritmiile severe necontrolate, angina instabilă, hipertensiunea arterială malignă (definită ca o creștere a tensiunii arteriale sistolice ≥180 mmHg sau diastolice ≥110 mmHg, asociată cu deteriorarea iminentă sau progresivă a organelor) și insuficiența cardiacă severă (clasa NYHA IV) pot duce la descalificarea unei persoane de la obținerea permisului de conducere.
Pentru grupa 2, standardele sunt și mai stricte. De exemplu, orice persoană care a suferit un infarct miocardic trebuie să treacă printr-o evaluare cardiologică completă și să demonstreze o recuperare satisfăcătoare înainte de a putea obține sau reînnoi permisul.
Diabetul zaharat este evaluat în funcție de controlul glicemic și riscul de hipoglicemie. Persoanele cu diabet zaharat necontrolat, care au episoade frecvente de hipoglicemie severă, nu pot obține permisul de conducere. Pentru grupa 2, criteriile sunt și mai riguroase: nu trebuie să fi existat niciun episod de hipoglicemie severă în ultimele 12 luni, iar conducătorul auto trebuie să demonstreze un management adecvat al bolii și o înțelegere clară a riscurilor asociate.
Epilepsia necontrolată medicamentos este un motiv clar pentru refuzul permisului de conducere. Pentru grupa 1, este necesară o perioadă de cel puțin un an fără crize înainte de a putea obține sau reînnoi permisul. În cazul grupei 2, această perioadă se extinde la 10 ani fără crize și fără medicație antiepileptică.
Alte afecțiuni neurologice, precum boala Parkinson, scleroza multiplă sau accidentele vasculare cerebrale, sunt evaluate individual, având în vedere impactul lor asupra capacității de a conduce în siguranță.
Persoanele cu tulburări mintale severe, retard mental sever sau tulburări comportamentale grave nu pot obține permisul de conducere. Acestea includ condiții precum schizofrenia necontrolată, tulburările bipolare severe și demența. Evaluarea acestor afecțiuni necesită o examinare psihiatrică detaliată și, în multe situații, o perioadă de observație pentru a stabili stabilitatea și capacitatea de a conduce în siguranță.
Insuficiența renală gravă ireversibilă poate constitui un obstacol în obținerea permisului de conducere, în special pentru categoriile din grupa 2. Acest lucru se datorează riscurilor asociate cu dializa și complicațiilor potențiale care ar putea afecta capacitatea de a conduce în siguranță.
Legislația este extrem de strictă în privința consumului de alcool și droguri în legătură cu conducerea auto. Persoanele dependente de alcool sau care nu pot separa consumul de alcool de activitatea de conducere nu pot obține permisul de conducere. De asemenea, dependența de substanțe psihotrope sau abuzul regulat de acestea constituie motive de descalificare.
Pentru cei care au avut probleme de dependență în trecut, se poate lua în considerare acordarea permisului după o perioadă demonstrată de abstinență, dar numai cu avizul unui medic autorizat și sub rezerva unor controale medicale periodice.
Deși nu este menționat explicit în normele medicale, legislația română prevede că persoanele condamnate pentru anumite infracțiuni rutiere pot fi private de dreptul de a conduce autovehicule pentru o anumită perioadă. Aceste infracțiuni includ, dar nu se limitează la, conducerea sub influența alcoolului sau drogurilor, vătămarea corporală din culpă în accidente rutiere și părăsirea locului accidentului.
Durata suspendării dreptului de a conduce variază în funcție de gravitatea infracțiunii și poate fi permanentă în cazuri extreme. După expirarea perioadei de suspendare, persoana trebuie să reia procesul de obținere a permisului, inclusiv examinările medicale și testele practice.
Sursa: Realitatea de Arges
