Pe măsură ce campania electorală se intensifică, vechile jocuri de culise ale politicii românești ies din nou la suprafață. În centrul unei controverse deloc surprinzătoare se află numele fostului președinte PNL, Crin Antonescu, readus în prim-plan de actuala conducere a UDMR, într-o tentativă stridentă de rescriere a memoriei publice.
Cu doar câțiva ani în urmă, Crin Antonescu se poziționa vehement împotriva simbolurilor identitare maghiare și a existenței administrative a Ținutului Secuiesc, având, conform relatărilor de la acea vreme, nenumărate declarații care jigneau comunitatea maghiară din România. Împreună cu Victor Ponta și alianța lor politică de moment, au contestat în bloc orice inițiativă care viza drepturile minorității maghiare — inclusiv celebra hotărâre de guvern propusă de executivul condus de Mihai Răzvan Ungureanu privind înființarea unei facultăți de medicină cu predare în limba maghiară la Târgu Mureș.
Pe acest subiect sensibil a luat recent poziție domnul Csomortány István, lider civic maghiar, care a transmis un mesaj ferm și plin de revoltă față de această tentativă de manipulare electorală. Redăm integral declarația sa:
„Crin Antonescu, pe atunci președinte al PNL, și Victor Ponta, pe atunci președinte al PSD, au fost într-o alianță împotriva guvernului Ungureanu, care încercase să înființeze, prin hotărâre de guvern, facultatea de medicină maghiară la Târgu Mureș. Au spus un NU hotărât candidaților anti-maghiari. Și protestăm ferm împotriva faptului că acum Kelemen Hunor și UDMR încearcă să ni-l prezinte pe Crin Antonescu ca pe marele prieten al maghiarilor, ca pe marele aliat al maghiarilor. Acest om a avut, în trecut, nenumărate declarații în care a negat existența Ținutului Secuiesc și a atacat simbolurile maghiare. Nu am uitat. Crin Antonescu nu este aliatul maghiarilor, ci UDMR. Iar obiectul alianței sunt scaunele călduțe din funcții. Iar noi nu avem nevoie de așa ceva și nu ne mai lăsăm păcăliți. A sosit timpul ca, pe 4 mai, să-i trimitem acolo unde le este locul.”
Este greu de înțeles cum, în plin an 2025, memoria colectivă a unora dintre politicieni poate fi atât de scurtă sau, mai grav, atât de ipocrită. Dincolo de interesele politice de moment și de alianțele făcute pe sub masă, comunitatea maghiară din România are dreptul la respect, la reprezentare onestă și la parteneri de dialog reali — nu la lideri care azi îți strâng mâna, iar mâine îți neagă identitatea.
Rămâne de văzut dacă electoratul va accepta această rescriere forțată a istoriei recente sau dacă pe 4 mai, așa cum sugerează și Csomortány István, îi va trimite pe toți acolo unde le este locul.
