Primarul municipiului Sfântu Gheorghe, Antal Árpád, şi preşedintele comunităţii Székelykeve / Skorenovac din Serbia, Kovács Mária, au semnat în cadrul unei şedinţe festive a Consiliului Local, un protocol de înfrăţire între cele două localităţi.
Înaintea acestui moment festiv, ca simbol al solidarităţii dintre cele două comunităţi, liderii acestora au plantat un stejar în Parcul Elisabeta din centrul oraşului.
În discursul său, primarul Antal Árpád a spus, printre altele, că strămoșii secuilor din Voivodina s-au mutat în Bucovina, de unde au fost mutaţi apoi înapoi în Voivodina și în regiunea Őrség, districtul Bonyhád (județul Tolna, Ungaria).
„Acolo și-au păstrat până în prezent identitatea secuiască, deși acest lucru nu le-a fost ușor în vremurile dificile pentru națiune din ultimul secol. Noi, secuii, putem fi ușor recunoscuți oriunde în lume, fiindcă noi rămânem fideli nouă înșine, oriunde am trăi în lume: în Trei Scaune, în Székelykeve / Skorenovac sau Bonyhád. După-amiaza aceasta – ca simbol al solidarității noastre – am plantat un stejar în parcul Elisabeta. Rădăcinile acestui copac vor străpunge adânc în pământul matern, la fel ca și rădăcinile noastre care se țin bine de-a lungul bazinului carpatic”, a declarat primarul Antal Árpád.
Istoria localității Székelykeve / Skorenovac din Serbia
Cea mai sudică așezare maghiară, Székelykeve (în limba sârbă Skorenovac) se află în provincia Voivodina a Republicii Serbia, în cartierul sudic Bánság, în apropierea Dunării de Jos. Mai demult, această zonă aparținea castelului din Kevevár, care a fost fondat de primul rege al Ungariei, Sfântul Ştefan, şi care este înscris pentru prima dată într-un document din secolul 15 cu numele de Zkorovetz.
În anul 1886, 645 de familii de secui, care inițial au fost mutate la Gyurgyovár, au plecat în zona dintre Pancsova și Kevevár, unde au înființat trei localităţi care există și acum; între ele se găsește localitatea centrală Székelykeve, unde și acum maghiarii reprezintă majoritatea locuitorilor.
Acest sat în anul 1912 a ajuns sub jurisdicția județului Timiș, perioadă în care în zonă au fost aduși mulți locuitori germani și bulgari. Între timp guvernul a construit pentru locatari o biserică și o școală. Au primit preoți și învățători, și viața administrativă a reînceput. După doi ani de la înființarea satului Skorenovac, în anul 1889 a fost construită frumoasa biserica cu turnul ei.
În anul 1888 erau 506 case în sat, iar în 1910 erau deja 685 de case.
Székelykeve / Skorenovac în zilele noastre
Astăzi populaţia Székelykeve / Skorenovac numără aproximativ 2.000-2.500 de locuitori, majoritatea având origini maghiare secuieşti, respectiv palóc.
În ciuda condițiilor de viață dificile de astăzi, Skorenovac și-a păstrat cultura, veselia secuilor și dorința lor de acțiune. Comunitatea secuilor din Bucovina, chiar prin secesiunea veche de secole de la poporul transilvănean, a dezvoltat o cultură caracteristică distinctivă. Tradițiile lor populare aduse cu ei din Bucovina sunt foarte arhaice: au păstrat, printre altele, balade medievale, cântece, obiceiuri populare și frumosul limbaj de secui-bucovinean.
