A ratat cele mai importante momente din ultimul sezon, respectiv finalele de cupă și campionat, și nu a putut fi pe teren alături de coechipierele ei, după accidentarea de la genunchi suferită în meciul retur al sfertulrilor de finală din Cupa României, jucat la Arad. A fost diagnosticată cu ruptură de ligamente încrucișate după ce a căzut pe piciorul stâng, iar lunile care au urmat nu au fost deloc ușoare.
Într-un interviu postat pe pagina de Facebook Sepsi-SIC, Ioana Ghizilă, fundașul echipei, a vorbit despre perioada post-accidentare și despre recuperarea deloc ușoară prin care a trecut.
– Sezonul acesta ai fost nevoită să stai departe de baschet din cauza unei accidentări. Povestește-ne puțin despre această perioadă dificilă. Cum era recuperarea?
– Într-adevăr sezonul acesta am stat departe de teren și de jocul de baschet puțin mai mult decât mi-am dorit. Sincer, m-aș fi așteptat că această recuperare să fie una mai puțin anevoioasă însă câteodată planurile pe care ni le facem nu întotdeauna ies într-adevăr așa cum le-am făcut, mai ales când anumite lucruri nu depind neapărat de tine ci de lucrurile pe care nu le controlezi, cum ar fi cât de repede corpul tău se vindecă. Durerea psihică a fost mai mare decât alte tipuri de durere pentru că s-a întâmplat la final de sezon, am ratat exact momentele pentru care te pregătești tot sezonul, respectiv cele două finale de cupă și campionat și n-am putut să fiu pe teren, alături de coechipierele mele. Momentul acesta încă nu s-a vindecat, doare și probabil nu se va vindeca până nu voi trăi din nou pe teren bucuria câștigării unui astfel de event de cupa și campionat. Și, ca într-un film demn de „Final destination”, în săptămâna în care aveam programată revenirea în programul echipei, fix atunci campionatul se oprește.
– Fizic sau moral ți-a fost mai greu în acest an?
– Cu privire la recuperare, a fost foarte dificilă. Și fizic (2 antrenamente pe zi, plus bazin, individuale, intense) cât și psihică, căci o mare parte din recuperare a presupus activitate fără minge și a fost deopotrivă psihic foarte greu. Am avut program inclusiv de sărbători în așa natură încât nici măcar nu am putut să fiu acasă în acea perioadă. Aș fi preferat să fac 4 antrenamente cu minge și coechipiere pe zi decât 2 de recuperare singură, dar nu am avut altă opțiune decât să fiu conștiincioasă în această laborioasă privință. Am urmărit însă toate meciurile. Sentiment nu foarte ușor de descris, nefiind pe teren.
– Cu ce obiective personale și colective te pregătești pentru sezonul viitor?
– Ca și obiective, îmi doresc multe lucruri. În primul rând vreau să pot să îmi ajut echipa și coechipierele și împreună să câștigăm următorul meci și următorul meci și următorul meci până când ajungem în poziția în care voi putea să sărbătoresc de pe teren câștigarea trofeelor puse în joc pentru care la această echipă ne antrenăm zi de zi și în acest obiectiv începem fiecare sezon, cu gândul de a caștiga fiecare meci și de a ne bucura împreună cu suporterii la final de sezon.
– Fanilor le e dor de tine, mulți au întrebat când te întorci? Ce mesaj ai transmite iubitorilor de baschet?
– Pentru fani, nu am decât să le spun că le mulțumesc din tot sufletul, pentru că am primit nenumărate mesaje frumoase și de încurajare care sincer au ajutat. Unele dintre ele au venit în cele mai potrivite momente. Am încercat să răspund tuturor. Sunt cu toții minunați. Hai, SEPSI!
Sursa: Facebook/Sepsi-Sic
